Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: farmec (substantiv neutru) , fermeca (verb tranzitiv)   
FÁRMEC, farmece, s. n. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloace magice întrebuințate pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie. ◊ Loc. adv. Ca prin farmec = într-un mod miraculos, pe neașteptate, dintr-o dată. 2. Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva. Farmecul pădurii. ♦ Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător. – Lat. pharmacum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÁRMEC s. 1. v. vrajă. 2. fascinație, încântare, magie, vrajă, (fig.) poezie. (~ul miraculos al nopții.) 3. v. desfătare. 4. v. drăgălășenie. 5. v. atracție. 6. haz, (fam.) chichirez. (Tot ~ul stă în ...) 7. (fig.) savoare, sevă, suculență. (O vorbă plină de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fármec (fármece), s. n.1. Vrajă, vrăjitorie. – 2. Calități care atrag, șarm. – Var. (înv.) farmăc. Mr. fărmác „venin”. Gr. φάρμαϰον „venin”, direct (Murnu 24; Diculescu 474), sau prin intermediul lat. pharmacum (Philippide, Principii, 18; Pușcariu 583; Candrea-Dens., 551; REW 6462; DAR; Rosetti, I, 166; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), mr., direct din ngr., cf. alb., bg. farmak „venin”. Der. fermeca, vb. (a vrăji; a încînta; a seduce, a fascina); fermecător, adj. (încîntător, seducător); fermecător, s. m. (vrăjitor, vraci); fermecătoreasă, s. f. (vrăjitoare); fermecătoresc, adj. (ca vrăjitorii); fermecătorie, s. f. (vrajă, farmece); fermecătură, s. f. (vrajă, magie). – Der. neol. farmacie, s. f., din fr.; farmacist, s. m., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
fármec s. n., pl. fármece
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FERMECÁ, fármec, vb. I. Tranz. 1. A încânta, a desfăta; a atrage, a ademeni (prin însușiri, aspect, manifestări etc.). 2. (În basme și în superstiții) A face cuiva vrăji, a lega, a transforma etc. pe cineva prin vrăji. [Var.: (pop.) fărmăcá vb. I] – Din farmec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FERMECÁ fármec tranz. 1) A face să fie cuprins de farmec; a delecta; a desfăta; a încânta; a vrăji; a fascina. 2) (în basme și în superstiții) A supune unor farmece; a lega prin vrăji; a vrăji. /<lat. pharmacare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FÁRMEC ~ce n. 1) Procedeu magic căruia i se atribuie însușiri supranaturale; vrajă. ◊ A face ~ce a recurge la procedee magice; a vrăji. Ca prin ~ ca printr-un miracol. 2) fig. Ansamblu de calități ce trezesc admirație; vrajă; miraj; fascinație. ~cul pădurii. /<lat. pharmacum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FERMECÁ vb. 1. v. vrăji. 2. v. încânta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fermecá vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 sg. și pl. fármecă, 1 pl. fermecăm; conj. prez. 3 sg. și pl. fármece
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)