FATALITÁTE, fatalități, s. f. 1. Forță supranaturală care ar determina în mod prestabilit și implacabil mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum. ♦ Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. Concurs nefericit de împrejurări (care nu poate fi evitat). – Din fr. fatalité, lat. fatalitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FATALITÁTE s.f. 1. Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil; destin, soartă. 2. Conjunctură nefavorabilă, nenorocită. [Cf. fr. fatalité, lat. fatalitas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FATALITÁTE s. f. 1. (în concepții religioase) forță supranaturală, voință divină care hotărăște dinainte mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum. ◊ ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. concurs nefericit de împrejurări. (< fr. fatalité, lat. fatalitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FATALITÁTE s. v. soartă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fatalitáte s. f., g.-d. art. fatalității; pl. fatalități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FATALITÁTE ~ăți f. 1) (în concepțiile mistice) Forță supranaturală care se crede că ar predetermina desfășurarea evenimentelor; soartă; ursită; destin. 2) Concurs de circumstanțe imprevizibile și inexplicabile; hazard. 3) Caracter fatal. [Art. fatalitatea; G.-D. fatalității] /<fr. fatalité, lat. fatalitas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink