FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor față de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat. favorabilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FAVORÁBIL, -Ă adj. 1. Prielnic, propice, avantajos. 2. Binevoitor. [Cf. fr. favorable, lat. favorabilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FAVORÁBIL, -Ă adj. 1. prielnic, avantajos. 2. binevoitor. (< fr. favorable, lat. favorabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FAVORÁBIL adj. 1. avantajos, prielnic, propice, (livr.) fast, (pop.) priincios, priitor, (înv.) îndemânatic. (Circumstanțe ~.) 2. v. bine venit. 3. v. binefăcător. 4. prielnic, propice, (fig.) surâzător. (Perspective ~.) 5. nimerit, potrivit, prielnic, propice, (pop.) priincios. (Un vânt ~ din spate.) 6. v. frumos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Favorabil ≠ defavorabil, nefavorabil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
favorábil adj. m., pl. favorábili; f. sg. favorábilă, pl. favorábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FAVORÁBIL ~ă ( ~i, ~e) 1) (despre fenomene, circumstanțe, acțiuni etc.) Care favorizează; care aduce favoare; caracterizat prin favoare; benefic; binefăcător; prielnic; propice. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care denotă favoare; cuprins de favoare; binevoitor. Opinie ~ă. Privire ~ă. 3) Care oferă o favoare; avantajos; oportun. Teren ~ . Zi ~ă. /<fr. favorable, lat. favorabilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink