Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: fațeta (verb tranzitiv) , fațetă (substantiv feminin)   
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FAȚETÁ vb. I. tr. A șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ♦ (Poligr.) A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șanț, pentru a fi fixat pe un suport. [< fr. facetter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FAȚETÁ vb. tr. a șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ◊ (poligr.) a prelucra un clișeu, o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șant, spre a fi fixat pe un suport. (< fr. facetter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fațetá vb., ind. prez. 1 sg. fațetéz, 3 sg. și pl. fațeteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FAȚÉTĂ, fațete, s. f. 1. Fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ Fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 2. (În sintagma) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. (Tipogr.) Placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie. – Din fr. facette (refăcut după față).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FAȚETÁ ~éz tranz. (pietre scumpe) A înzestra cu fațete (prin prelucrare). /<fr. facetter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FAȚÉTĂ ~e f. 1) Suprafață plană a unui corp. 2) Față șlefuită a unui corp. 3) fig. Aspect specific. ~a problemei. ~ele situației. 4) tipogr. Placă groasă de fontă de care se fixează un clișeu cu plăcile de stereotipie. /<fr. facette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FAȚÉTĂ s.f. 1. Fiecare dintre fețele mici ale unui poliedru; (spec.) fiecare dintre fețele unei pietre prețioase. 2. Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. Ochi cu fațetă = ochi compus al insectelor. 4. (Poligr.) Placă de fontă folosită pentru fixarea plăcilor de stereotipie. [< fr. facette, după față].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FAȚÉTĂ s. f. 1. fiecare dintre fețele mici ale unui poliedru; fiecare dintre fețele unei pietre prețioase. 2. ~ de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. ochi de ĕ = ochi compus al insectelor. 4. (poligr.) placă de fontă pentru fixarea plăcilor de stereotipie. (< fr. facette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fațétă s. f., pl. fațéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)