Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: fecior (substantiv masculin) , feciori (verb)   
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
feciorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feciorésc, 3 sg. fecioréște
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FECIÓR, feciori, s. m. 1. Fiu; băiat (în raport cu părinții săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boierești; valet, camerier, lacheu. ◊ Fecior boieresc = slujbaș pe moșia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Var.: (reg.) ficiór s. m.] – Lat. *fetiolus sau din făt + suf. -ior.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FECIORÍ ~ésc intranz. rar 1) A fi fecior. 2) A-și petrece anii de feciorie. 3) înv. A servi în calitate de fecior într-o casă boierească. /Din fecior
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FECIÓR ~i m. 1) Persoană de sex masculin luată în raport cu părinții săi; fiu; băiat. ◊ ~ de lele copil din flori. 2) Tânăr neînsurat; flăcău; cavaler. 3) înv. Servitor la curțile boierești; valet; lacheu. /<lat. fetiolus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BUSUIOCUL-FECIÓRILOR s. v. sovârf.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FECIÓR s. 1. v. fiu. 2. v. flăcău. 3. v. valet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FECIOR BOIERÉSC s. v. isprăvnicel, vătășel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBA-FECIÓRILOR s. v. feciorică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
feciór (fecióri), s. m.1. (Înv.) Copil. – 2. Băiat, tînăr, flăcău. – 3. Servitor, valet. – Mr., megl. fițor, istr. fețor. Lat. *fĕtĭolus, dim. de la fĕtus (Pușcariu 593; Candrea-Dens., 561; REW 3273; DAR), sau mai probabil der. internă de la făt › *fetcior sau *fetșor. Folosirea sa este generală, cf. ALR, 187. – Der. fecioară, s. f. (fată virgină), istr. fețǫre (după Pușcariu 594 și DAR, din lat. *fĕtĭola); feciorandru, s. m. (flăcău); feciorariță, s. f. (rar, Trans., fată bărbătoasă); feciorelnic, adj. (virginal); fecioresc, adj. (virginal; Trans., propriu băieților); feciorește, adv. (în mod feciorelnic); feciori, vb. (înv., a trăi în mod cast; Trans., a duce viață de copil); feciorică, s. f. (plantă, Herniaria glabra); feciorie, s. f. (virginitate; Trans., tinerețe); feciorime, s. f. (Trans., mulțime de feciori); desfeciori, vb. (a deflora, a dezvirgina). – Din rom. provin alb. fičor (Jokl, RF, II, 246), bg. fičor (Capidan, Raporturile, 195), mag. ficsor (Edelspacher 14; Candrea, Elemente, 407).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
feciór s. m., pl. fecióri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)