FECUNDÁȚIE, fecundații, s. f. (Biol.) Fenomen de unire a două celule s*****e de s*x diferit, din care rezultă o singură celulă-ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat1. – Din fr. fécondation (după fecunda).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FECUNDÁȚIE s.f. Fecundare; contopire a două celule s*****e de s*x opus, din care rezultă celula-ou care asigură continuitatea speciei. [Gen. -iei, var. fecundațiune s.f. / cf. fr. fécondation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FECUNDÁȚIE s. f. fuziune a gameților în urma căreia ia naștere un zigot. (< fr. fécondation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FECUNDÁȚIE s. (BIOL.) fecundare, singamie. (Proces de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fecundáție s. f. (sil. -ți-e), art. fecundáția (sil. -ți-a), g.-d. art. fecundáției; pl. fecundáții, art. fecundáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FECUNDÁȚIE ~i f. biol. Proces de unire (pe cale naturală sau artificială) a gametului mascul cu gametul femel, prin care se asigura formarea unui nou reprezentant al speciei. [Art. fecundația; G.-D. fecundației; Sil. -ți-e] /<fr. fécondation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink