FÉLDMAREȘAL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [Acc. și: feldmareșál] – Din germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel'dmaršal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÉLDMAREȘAL s.m. Cel mai înalt grad în armatele unor țări (Germania, Austria, Anglia etc.); ofițer care are acest grad. [Cf. germ. Feldmareschall, fr. feldmaréchal].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FÉLDMAREȘAL s. m. cel mai înalt grad în armatele unor țări (Germania, Rusia, Anglia). (< germ. Feldmarschall)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
féldmareșal s. m. (sil. mf. feld-), pl. féldmareșali
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FÉLDMAREȘAL ~i m. (în armatele unor state) Ofițer cu cel mai înalt grad în trupele de uscat. /<germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink