FELONÍE s. f. (Franțuzism) Act de trădare, lipsă de loialitate de care se făcea vinovat vasalul față de seniorul său. ♦ P. gener. Trădare, infidelitate. – Din fr. félonie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FELONÍE s.f. 1. (Franțuzism) Călcare a jurământului, a credinței, trădare, infidelitate. 2. (Ist.) Călcare de către un vasal a jurământului făcut către senior. [Gen. -iei. / < fr. félonie, it. fellonia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FELONÍE s. f. 1. încălcare de către un vasal a jurământului făcut către senior. 2. lipsă de loialitate; trădare, infidelitate. (< fr. félonie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FELONÍE s. 1. (IST.) (înv.) hiclenie. (~ vasalului față de senior.) 2. v. infidelitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
feloníe s. f., art. felonía, g.-d. art. feloníei; pl. feloníi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink