FEMÉIE, femei, s. f. 1. Persoană adultă de s*x feminin; m****e. 2. Persoană de s*x feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FEMÉIE s. 1. (pop.) m****e, nevastă, (fig. și ir.) fustă. (O ~ cu un copil.) 2. femeie de serviciu v. servitoare. 3. femeie de stradă v. p*********ă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FEMÉIE s. v. familie, neam, nevastă, soție, viță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
feméie (feméi), s. f. – 1. (Înv.) Familie. – 2. Nevastă, soție. – 3. Femeie căsătorită. – 4. Persoană de s*x feminin. – Var. fomeie, (Mold.) fimeie, (înv.) făme(a)ie. Mr. fumeal’e, megl. fămel’ă, fumel’ă. Lat. fămĭlia (Pușcariu 595; Candrea-Dens., 575; REW 3180; DAR; Wagner, ZRPh., 1921, 586; Rohlfs, Differenzierung, 80), cf. alb. fëmiljë „copil”, v. lomb. fameja, gal., port. femia. Schimbarea semantică apare numai în dacorom. – Der. femeiesc, adj. (feminin); femeiește, adv. (ca femeile); femeiet, s. m. (mulțime de femei); femeiușcă, s. f. (m*******ă; femelă a unui animal; regulator de presiune la războiul de țesut de mînă); afemeiat, adj. (m*******c), reproduce fr. effeminé, redus la forma din rom. femeie. Este dublet de la familie.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
feméie s. f., art. feméia, g.-d. art. feméii; pl. feméi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FEMÉIE ~i f. 1) Persoană matură de s*x feminin. ◊ ~ în casă femeie angajată, în trecut, pentru treburi gospodărești. 2) pop. Persoană de s*x feminin care și-a pierdut fecioria. [Art. femeia; G.-D. femeii; Sil. fe-me-ie] /<lat. familia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CINSTEA-FEMÉILOR s. v. rușinea-fetei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FEMEIE PÚBLICĂ s. v. cocotă, c***ă, femeie de stradă, p*********ă, t***ă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink