FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o concepție, o doctrină) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal [ism] + suf. -ist.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FENOMENALÍST, -Ă adj. Care prezintă caracterele fenomenalismului. // s.m. și f. Adept al fenomenalismului. [Cf. rus. fenomenalist].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FENOMENALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al fenomenalismului. (< rus. fenomenalist)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; f. sg. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FENOMENALÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de fenomenalism; propriu fenomenalismului. /fenomenal + suf. ~ist
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FENOMENALÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al fenomenalismului. /fenomenal + suf. ~ist
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink