Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: fereca (verb tranzitiv) , ferecare (substantiv feminin)   
FERECÁRE, ferecări, s. f. Acțiunea de a fereca și rezultatul ei; ferecat1. – V. fereca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FERECÁRE s. 1. ferecat, șinuire, șinuit. (~ unei roți.) 2. v. încătușare. 3. v. încuiere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Ferecare ≠ dezlănțuire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
ferecáre s. f., g.-d. art. ferecării; pl. ferecări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchia unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FERECÁ férec tranz. 1) (obiecte) A înveli (parțial sau total) cu un metal (pentru a mări rezistența sau pentru a înfrumuseța). 2) (persoane) A pune în fiare, în lanțuri; a încătușa; a înlănțui. 3) (porți, uși etc.) A închide trainic (cu zăvorul); a zăvorî. 4) (pietre de moară) A acoperi cu crestături; a cresta. 5) (monede) A înzestra cu zimți pe la muchii; a zimțui. 6) fig. A izola de lume (închizând undeva). /<lat. fabricare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FERECÁ vb. 1. a șinui. (A ~ carul, roata.) 2. a îmbrăca. (A ~ un obiect cu argint.) 3. v. încătușa. 4. v. încuia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A fereca ≠ a dezlănțui, a desfereca
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
ferecá (férec, ferecát), vb.1. A pune obezi la roată. – 2. A pune garnituri de fier. – 3. A întări, a consolida. – 4. A pune în lanțuri. – 5. A încrusta, a face marchetărie. – 6. A placa. – Var. înfereca, înferica. Mr. făric, făricare „a potcovi calul”, megl. firicari. Lat. făbrĭcāre (Candrea-Dens., 571; REW 3294; Capidan, Meglen., 126; DAR; Buescu, RPF, III, 352), cu semantism normal, deoarece „a fabrica” însemna la origine „a lucra fierul”. Meyer, Neugr. St., II, 16 și Pușcariu 597 preferau să plece de la lat. *ferricare. Cuvîntul rom. lipsește la A. Rehmann, Die Geschichte der technischen Begriffe fabrica u. machina in der roman. Sprachen, Münster 1935. – Der. ferecătură, s. f. (garnitură de fier; fiare, lanțuri; placă; montare); desfereca, vb. (a scoate lanțurile).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ferecá vb., ind. prez. 1 sg. férec, 3 sg. și pl. férecă, 1 pl. ferecăm
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)