FERENTÁR, ferentari, s. m. Soldat din vechea pedestrime ușoară. – Din lat. ferentarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ferentár (ferentári), s. m. – Soldat din corpul auxiliar. Lat. ferentarius (sec. XIX). Împrumut literar, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ferentár s. m., pl. ferentári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink