Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
FERFENIȚÍT1 s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) ferfeniți; ferfenițire. – V. ferfeniți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FERFENIȚÍT2, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Sfâșiat în bucăți, zdrențuit; ferfenițos. – V. ferfeniți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FERFENIȚÍT adj. v. zdrențuit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ferfenițít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop. și fam.) A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. [Var.: ferfenițá vb. I] – Din ferfeniță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FERFENIȚÍ ~ésc tranz. A face să se ferfenițească. /Din ferfeniță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE FERFENIȚÍ pers. 3 se ~ésc intranz. (despre haine, cărți etc.) A se face ferfeniță; a se rupe în bucăți (prin întrebuințare îndelungată); a se zdrențui. /Din ferfeniță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FERFENIȚÍ vb. v. zdrențui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ferfenițí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ferfenițeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink