FERMECĂTÓR, -OÁRE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [Var.: (pop.) fărmăcătór, -oáre adj.] – Fermeca + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FERMECĂTÓR adj. 1. v. încântător. 2. feeric, încântător, minunat, (fig.) îmbătător. (Un peisaj ~.) 3. v. adorabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FERMECĂTÓR s. v. vrăjitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Fermecător ≠ repulsiv, respingător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; f. sg. și pl. fermecătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FERMECĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care farmecă; care cucerește prin farmecul său; încântător; admirabil. Muzică ~oare. /a fermeca + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FERMECĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. rar Persoană care face farmece, vrăji; vrăjitor. /a fermeca + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FERMECĂTOÁRE s. v. babă, vrăjitoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink