FERMECĂTORÍE, fermecătorii, s. f. (Pop.) Faptul de a face farmece sau vrăji; îndeletnicirea celui care face vrăji; vrăjitorie, vrajă. – Fermecător + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FERMECĂTORÍE s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fermecătoríe s. f., art. fermecătoría, g.-d. art. fermecătoríei; pl. fermecătoríi, art. fermecătoríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FERMECĂTORÍE ~i f. 1) v. A FERMECA. 2) (în superstiții și în basme) Totalitate a procedeelor care transformă în mod miraculos realitatea; vrăjitorie. 3) Îndeletnicire a persoanei care se ocupă cu farmece; vrăjitorie. /fermecător + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink