Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: ferm (adjectiv) , fermă (substantiv feminin)   
FÉRMĂ2, ferme, s. f. Ansamblu format din bare de lemn, de metal sau de beton armat, destinat să susțină acoperișul unei construcții. – Din fr. ferme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÉRMĂ1, ferme, s. f. Gospodărie agricolă particulară sau de stat, alcătuită dintr-un teren relativ întins și din amenajările, construcțiile, utilajele etc. necesare exploatării terenului respectiv. – Din fr. ferme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÉRMĂ1 s.f. 1. Proprietate rurală compusă dintr-un teren și din construcțiile, instalațiile, mașinile etc. necesare exploatării lui. 2. Unitate de stat de producție vegetală și animală de sine stătătoare, având bunuri în gestiune proprie și cu personal muncitor permanent. [< fr. ferme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FÉRMĂ2 s.f. Construcție de lemn, de metal sau de beton destinată să susțină greutatea acoperișului unei construcții. [< fr. ferme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FÉRMĂ1 s. f. unitate de producție vegetală și animală, de sine stătătoare, cu gestiune proprie și angajați permanenți. (< fr. ferme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FÉRMĂ2 s. f. 1. element de lemn, metal sau beton destinat să susțină acoperișul unei construcții. 2. element de rezistență din eșafodajul unui tunel, al unui pod care transmite terenului presiunile masivului de deasupra. 3. stavilă formată din două panouri articulate de un radier (2). (< fr. ferme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
férmă s. f., g.-d. art. férmei; pl. férme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. Plin de siguranță și de hotărâre; hotărât, neșovăitor, neclintit. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FERM ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care denotă hotărâre și siguranță; neclintit; neșovăitor. Intenție ~ă. 2) (despre tranzacții, contracte, acorduri etc.) Care este stabilit definitiv; fără a fi în stare să fie schimbat. /<fr. ferme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FÉRMĂ1 ~e f. 1) Întreprindere specializată de producție agricolă. ~ de porci. ~ de păsări. 2) Gospodărie particulară care include o suprafață de teren și construcțiile, utilajele necesare pentru prelucrarea acestui teren. /<fr. ferme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FÉRMĂ2 ~e f. Ansamblu format din bare de lemn, de metal sau de beton, constituind scheletul unei construcții, destinat să susțină acoperișul acesteia. /<fr. ferme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FERM, -Ă adj. 1. Neclintit, hotărât, neșovăitor; sigur, tare. 2. (Despre contracte, înțelegeri) Încheiat în termeni preciși, definitiv. 3. Fix, stabil. [< fr. ferme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FERM, -Ă adj. 1. neclintit, hotărât, neșovăitor; sigur, tare. 2. (despre contracte, înțelegeri) încheiat în termeni preciși. 3. fix. (< fr. ferme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FERM adj., adv. 1. adj. v. hotărât. 2. adj. v. categoric. 3. adj. v. răspicat. 4. adv. v. categoric. 5. adj. hotărât, neabătut, neșovăielnic, neșovăitor, sigur. (Cu pași ~.) 6. adj. v. cert.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Ferm ≠ ezitant, nedecis, șovăielnic, indecis, îndoielnic, neferm, nehotărât, șovăitor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
ferm adj. m., pl. fermi; f. sg. férmă, pl. férme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)