FES, fesuri, s. n. Acoperământ al capului pentru bărbați, de forma unui trunchi de con, făcut din pâslă sau postav (roșu) și adesea împodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani. ◊ Expr. (Fam.) Interesul poartă fesul, se spune la adresa celui care face anumite acțiuni numai pentru a dobândi avantaje. A-i turti (cuiva) fesul = a face pe cineva să rămână uimit în fața unei prostii săvârșite; a comite o mare prostie. ♦ Căciuliță croșetată sau calotă de fetru purtată (de femei și de copii) pe vârful capului. – Din tc. fes.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
fes (fésuri), s. n. – Acoperămînt al capului pentru bărbați, purtat mai ales de turci. – Mr. fese,megl. fes. Tc. fes (Șeineanu, II, 170; Lokotsch 596; Ronzevalle 124), cf. ngr. φέσι, alb. fesë, bg. fes, fr., sp. fez. – Der. fesușor, s. m. (varietate de coșenilă, Porphyrophora Polonica).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
fes s. n., pl. fésuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FES ~uri n. 1) (în unele țări orientale) Acoperământ pentru cap în formă de trunchi de con, confecționat din postav (de obicei roșu) și împodobit cu ciucure (negru), purtat de bărbați. 2) Bonetă de pânză, de stofă etc.; scufie. ◊ Interesul poartă ~ul se spune când interesul propriu servește drept stimulent pentru efectuarea unei acțiuni avantajoase. A turti ~ul a face o prostie. /<turc. fes
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink