FEȘTÍLĂ, feștile, s. f. Fitil (de lumânare, de lampă, de opaiț); p. ext. lumânare. – Din sl. svĕštilo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FEȘTÍLĂ s. v. fitil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
feștílă (feștíle), s. f. – Fitl de lampă. Sl. svĕštilo (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Miklosich, Lexicon, 832; Cihac, II, 108; Conev 62), cf. cr. svĕštilo „fitil”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
feștílă s. f., g.-d. art. feștílei; pl. feștíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FEȘTÍLĂ ~e f. 1) Deșeu de cânepă rămas în ragilă; câlți. 2) Fir gros tors din astfel de deșeuri. 3) Fitil de lumânare sau de opaiț. 4) rar Obiect cilindric, făcut din ceară, stearină sau parafină, având la mijloc un fitil, care, fiind aprins, răspândește lumină; lumânare. /<sl. svĕštilo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink