FIERT1 s. n. Faptul de a fierbe. – V. fierbe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii. ♦ (Despre alimente) Preparat prin fierbere. ◊ Expr. (Fam.) A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs. 2. Fig. Necăjit, supărat, amărât. – V. fierbe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FIERT1 n. 1) v. A FIERBE. 2) Timpul cât durează fermentarea (vinului). /v. a fierbe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FIERT2 fiártă (~ți, ~te) 1) v. A FIERBE. ◊ A o face fiartă a face o gafă. 2) fig. (despre persoane) Care este fără vigoare; moleșit. /v. a fierbe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FIERT s. v. clocot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Fiert ≠ crud
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
fiert s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
miérte-fiérte s. f. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink