FIDEICÓMIS, fideicomisuri, s. n. (Jur.) Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane averea pe care o lasă. [Pr.: fi-dei-] – Din fr. fidéicomis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FIDEICÓMIS s.n. Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane o parte din averea pe care i-o lasă. [Pron. -dei-. / cf. fr. fidéicommis, lat. fideicommissum < fidei – bunei-credințe, commissum – lucru încredințat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FIDEICOMÍS s. n. dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane o parte din averea pe care i-o lasă. (< fr. fidéicommis, lat. fidei commissum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fideicomís s. n. (sil. -dei-), pl. fideicomísuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink