FIDEÍSM s. n. Concepție care dă prioritate credinței religioase față de știință ori le pune pe același plan. – Din fr. fidéisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FIDEÍSM n. Concepție filozofică care acordă prioritate credinței față de știință. /<fr. fidéisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FIDEÍSM s.n. 1. Concepție filozofică iraționalistă care dă credinței prioritate față de știință sau pune credința pe același plan cu știința. 2. Concepție iraționalistă, dezavuată de biserică, potrivit căreia credința ar depinde mai ales de sentiment, putând ajunge singură la adevăruri superioare, inaccesibile rațiunii. [Pron. -de-ism. / < fr. fidéisme, cf. lat. fides – credință].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FIDEÍSM s. n. 1. orientare a unor concepții filozofice care acordă credinței prioritate față de știință, sau le pun pe același plan. 2. (în catolicism) concepție potrivit căreia credința ar depinde mai ales de sentiment, putând ajunge singură la adevăruri superioare, inaccesibile rațiunii. (< fr. fidéisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fideísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink