FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FIDÉL, -Ă adj. 1. Care păstrează credință; credincios, devotat. ♦ (Despre soți) Care nu se înșală, care nu au legături extraconjugale. 2. Exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. [< fr. fidèle, cf. lat. fidelis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FIDÉL, -Ă adj. 1. statornic în sentimente; credincios, devotat. 2. exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. (< fr. fidèle, lat. fidelis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FIDÉL adj. 1. cinstit, credincios, devotat, nestrămutat, statornic, (livr.) leal, loial, (reg.) slugarnic, (înv.) smerit. (O soție fidelă; prieten fidel.) 2. v. exact.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Fidel ≠ a*****r, infidel, nefidel
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
fidél (fidélă), adj. – Credincios, leal, statornic în sentimente. Fr. fidèle. Înv., se folosește numai cu o nuanță comico-melodramatică ca și der. săi (din fr.): fidelitate, s. f.; infidel, adj.; infidelitate, s. f.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
fidél adj. m., pl. fidéli; f. sg. fidélă, pl. fidéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FIDÉL ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care manifestă un atașament constant; caracterizat prin statornicie în convingeri, atitudini și sentimente; credincios; devotat. 2) Care reproduce întocmai un model; conform originalului. Traducere ~ă. /<fr. fidele, lat. fidelis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink