FIGURÁȚIE, figurații, s. f. Ansamblul figuranților (într-o reprezentație, într-un film etc.) ◊ Expr. A face figurație = a avea rol de figurant. – Din fr. figuration, lat. figuratio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FIGURÁȚIE s.f. 1. Totalitatea figuranților (dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.). 2. Folosirea unor note străine de armonia inițială a unei piese muzicale. [Gen. -iei, var. figurațiune s.f. / cf. fr. figuration, it. figurazione, lat. figuratio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FIGURÁȚIE s. f. 1. ansamblul figuranților (dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.). ♦ a face ~ = a avea un rol de figurant. 2. (muz.) grup de note cu o anume constantă ritmică, la acompanierea unei linii melodice. (< fr. figuration, lat. figuratio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
figuráție s. f. (sil. -ți-e), art. figuráția (sil. -ți-a), g.-d. art. figuráției; pl. figuráții, art. figuráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FIGURÁȚIE ~i f. 1) Totalitate a figuranților care participă la un spectacol. 2) Parte a unui spectacol, jucată de figuranți. ◊ A face ~ a) a juca rolul de figurant; b) a fi figurant. 3) Complicare a facturii unei compoziții muzicale prin sunete ce însoțesc linia melodică, reliefând-o. [Art. figurația; G.-D. figurației; Sil. -ți-e] /<fr. figuration, lat. figuratio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink