Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ființa (verb) , ființă (substantiv feminin)   
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista, a fi în ființă; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FIINȚÁ vb. v. exista, fi, funcționa, trăi, viețui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ființá vb. (sil. fi-in-), ind. prez. 1 sg. ființéz, 3 sg. și pl. ființeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FIÍNȚĂ, ființe, s. f. 1. Tot ceea ce are viață (și se mișcă); viețuitoare, vietate. ♦ Spec. Om; persoană. 2. Existență; viață. ◊ În ființă = a) (loc. adj.) existent; b) (loc. adv.) în realitate, aievea. ◊ Expr. A da ființă = a) a da viață, a naște; b) a realiza, a făuri, a concretiza. – Fi + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FIINȚÁ ~éz intranz. A se afla în realitate; a avea ființă; a fi; a exista. [Sil. fi-in-] /Din ființă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FIÍNȚĂ ~e f. 1) Ceea ce are viață; vietate; viețuitoare. 2) Existență reală; viață. ◊ A da ~ a) a da viață, a da naștere; b) a realiza, a făuri. [G.-D. ființei; Sil. fi-in-] /<lat. fientia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FIÍNȚĂ s. 1. v. existență. 2. v. animal. 3. v. om. 4. v. viață.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Ființă ≠ neființă
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
fiínță s. f. (sil. fi-in-), g.-d. art. fiínței; pl. fiínțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)