Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ființa (verb) , ființare (substantiv feminin)   
FIINȚÁRE, ființări, s. f. Existență, viață, ființă (2). [Pr.: fi-in-] – V. ființa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ființáre s. f. (sil. fi-in-), pl. ființări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista, a fi în ființă; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FIINȚÁ ~éz intranz. A se afla în realitate; a avea ființă; a fi; a exista. [Sil. fi-in-] /Din ființă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FIINȚÁ vb. v. exista, fi, funcționa, trăi, viețui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ființá vb. (sil. fi-in-), ind. prez. 1 sg. ființéz, 3 sg. și pl. ființeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)