FILIÓQUE s. n. Dogmă creștină (catolică) potrivit căreia „Sfântul Duh” purcede atât de la Dumnezeu-Tatăl, cât și de la Dumnezeu-Fiul. [Pr.: fi-li-ó-cve] – Cuv. lat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FILIÓQUE s.n. (Bis.) Principiu dogmatic catolic, potrivit căruia „sfântul duh” provine atât de la Dumnezeu-tatăl, cât și de la Dumnezeu-fiul. [Pron. -li-oc-ve. / < lat. filioque].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FILIÓQUE O-CVE/ s. n. principiu dogmatic catolic potrivit căruia Sfântul Duh provine de la Dumnezeu-tatăl, cât și de la Dumnezeu-fiul. (< lat. filioque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
filióque s. n. (sil. -li-o-) [-que pron. -cve ]
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink