FILÍPICĂ, filipice, s. f. (Livr.) Discurs violent și cu caracter acuzator, pronunțat împotriva unei persoane. – Din fr. philippique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FILÍPICĂ s.f. (Liv.) Discurs, cuvântare cu caracter acuzator pronunțată împotriva cuiva. [< lat. philippicae, fr. philippique, cf. Philippicae – discursurile lui Demostene împotriva regelui Filip al II-lea al Macedoniei].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FILÍPICĂ s. f. discurs violent, acuzator, împotriva cuiva. (< fr. philippique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
filípică s. f., g.-d. art. filípicei; pl. filípice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FILÍPICĂ ~ce f. livr. Discurs violent, acuzator, împotriva unei persoane. /<fr. philippique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink