FIÓNG, fionguri, s. n. (Înv. și reg.) Fundă (făcută din panglici cu ciucuri) purtată de femei ca podoabă (pe cap). [Var.: fiónc s. n.] – Din ngr. fiónkos, tc. fiyonga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
fióng, fiónguri, s.n. (înv. și reg.) 1. fundă (făcută din panglici și ciucuri) purtată de femei ca podoabă pe cap. 2. plantă erbacee cu tulpini întinse pe pământ, cu flori albastre, roșii sau albe și cu frunze lucioase; saschia.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
fióng (fiónguri), s. n. – 1. Nod, laț de panglici. – 2. Saschiu (Vinca herbacea). – Mr. fiongu. Ngr. φιόλλο(ς) (Tiktin; DAR; Gáldi 191), care provine din it. fiocco „slab”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
fiong s. n., pl. fiónguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FIONG ~uri n. Fundă confecționată din panglici cu ciucuri, purtată de femei ca podoabă. [Sil. fi-ong] /< ngr. fiongos, turc. fiyonga
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink