Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
FIORITÚRĂ, fiorituri, s. f. Ornament muzical constând dintr-o notă sau dintr-un grup de note, indicate de obicei cu semne muzicale mai mici decât cele obișnuite, care se adaugă la fraza muzicală principală pentru a o înfrumuseța. [Pr.: fi-o-] – Din it. fioritura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FIORITÚRĂ s.f. (Muz.) Notă sau grup de note care servesc să împodobească melodia, executându-se după fantezia interpretului; înfloritură. [Pron. fio-. / < it. fioritura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FIORITÚRĂ s. f. (muz.) ornament vocal constând dintr-o notă sau grup de note care servesc să împodobească melodia, executându-se după fantezia interpretului. (< it. fioritura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fioritúră s. f. (sil. fio-), g.-d. art. fioritúrii; pl. fioritúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FIORITÚRĂ ~i f. 1) mai ales la pl. Ornament muzical constând din alternarea rapidă (și repetată) a unor sunete de scurtă durată. 2) fig. rar Element care înfrumusețează ceva; înfloritură; ornament. [Sil. fi-o-] /<it. fioritura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)