FISTÍC s. m. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (l), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstấc s. m.] – Din tc. fistic, ngr. fistíki.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
fistíc (fistíci), s. m. – 1. Arbore din țările calde cu fructe conținînd sîmburi comestibili. – 2. (S. n.) fructul fisticului. – Var. (înv.) fîstîc. Tc. fistik, arab. fostuq, per. festuq (Șeineanu, II, 173; Lokotsch 620; Ronzevalle 124), cf.ngr. φυστίϰι, alb. festek (Meyer 100), lat. med. festechum, fr. fustet, sp. alfóncigo, port. fistico; cf. forma paralelă din per. pistaq, de unde ngr. πιστάϰη, lat. med. pistacia, fr. pistache, sp. pistacho, sl. pistikŭ. – Der. fistichiu, adj. (înv., verde gălbui; înv., extravagant), din tc. fistiki; fîstîci, vb. (a tulbura, a năuci, a zăpăci), probabil aluzie la culoarea palidă care caracterizează tulburarea, cf. sfecli; fîstîceală, s. f. (confuzie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
fistíc (arbore) s. m., pl. fistíci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
fistíc (fruct) s. n., pl. fistícuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FISTÍC1 ~uri m. Fructul fisticului. Înghețată cu ~ . /<turc. fistik, ngr. fistiki
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FISTÍC2 ~ci m. Arbore exotic cu flori mici, de culoare verde-gălbuie, și cu fructe comestibile, bogate în ulei. /<turc. fistik, ngr. fistiki
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink