Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: fisura (verb tranzitiv) , fisură (substantiv feminin)   
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FISURÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a căpăta fisuri. [< fr. fissurer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FISURÁ vb. tr., refl. a produce, a căpăta fisuri. (< fr. fissurer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FISURÁ vb. v. sparge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fisurá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fisureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FISÚRĂ, fisuri, s. f. Crăpătură îngustă, plesnitură la suprafața sau în interiorul unui corp solid (metal, beton, aliaj, piatră, os etc.). – Din fr. fissure, lat. fissura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FISURÁ ~éz tranz. A face să se fisureze. /<fr. fissurer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE FISURA pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri solide) A plesni, formând fisuri; a căpăta fisuri. /<fr. fissurer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FISÚRĂ ~i f. Crăpătură pe suprafața sau în interiorul unui corp, a unui organ sau material. [G.-D. fisurii] /<fr. fissure, lat. fissura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FISÚRĂ s.f. Crăpătură (îngustă), plesnitură (în metal, în beton, pe piele etc.). [Cf. fr. fissure, lat. fissura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FISÚRĂ s. f. crăpătură, plesnitură (în rocă, beton, metal, piele etc.). (< fr. fissure, lat. fissura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FISÚRĂ s. v. spărtură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fisúră s. f., g.-d. art. fisúrii; pl. fisúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)