Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: fisura (verb tranzitiv) , fisurare (substantiv feminin)   
FISURÁRE, fisurări, s. f. Acțiunea de a (se) fisura și rezultatul ei. – V. fisura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FISURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) fisura și rezultatul ei; fisură. [< fisura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FISURÁRE s. v. spargere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fisuráre s. f., g.-d. art. fisurării; pl. fisurări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FISURÁ ~éz tranz. A face să se fisureze. /<fr. fissurer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE FISURA pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri solide) A plesni, formând fisuri; a căpăta fisuri. /<fr. fissurer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FISURÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a căpăta fisuri. [< fr. fissurer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FISURÁ vb. tr., refl. a produce, a căpăta fisuri. (< fr. fissurer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FISURÁ vb. v. sparge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fisurá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fisureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)