FIZIOCRAȚÍE s. f. Doctrină economică din secolul al XVIII-lea care susține că munca agricolă constituie unica sursă de bogăție. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FIZIOCRAȚÍE f. v. FIZIOCRATISM. [Sil. -zi-o-] /<fr. physiocratie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FIZIOCRAȚÍE s.f. Orientare, cu precădere economică, apărută în sec. XVIII în Franța, care contestă intervenția statului în economie, susținând că în societatea umană există o „ordine naturală” care se impune prin evidență și este opusă ordinii artificiale creată prin voința oamenilor; fiziocratism. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. physiocratie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FIZIOCRAȚÍE s. f. doctrină economică burgheză, apărută în sec. XVIII în Franța, care respinge intervenția statului în economie, susținând că în societatea umană există o „ordine naturală”; fiziocratism. (< fr. physiocratie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fiziocrațíe s. f. (sil. -zi-o-cra-), art. fiziocrațía, g.-d. fiziocrațíi, art. fiziocrațíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink