Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: flagela (verb tranzitiv) , flagelat (adjectiv)   
FLAGELÁT, flagelate, s. n. (La pl.) Clasă de protozoare, cu organizare relativ simplă, caracterizate prin prezența unuia sau mai multor flageli și, la unele specii, cu cromatofori cu clorofilă; (și la sg.) protozoar din această clasă. – Din fr. flagellates.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLAGELÁT, -Ă I. adj. prevăzut cu flagel (II, 1). II. s. n. pl. clasă de protozoare microscopice unicelulare cu flageli. (< fr. flagellé/s/)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
flagelát s. n., pl. flageláte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FLAGELÁ, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ♦ A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau în scris. – Din fr. flageller, lat. flagellare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FLAGELÁ ~éz tranz. 1) A bate cu flagelul. 2) fig. A supune unei critici aspre; a biciui. /<fr. flageller
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE FLAGELÁ mă ~éz intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe tăioase (cu cineva). /<fr. flageller
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FLAGELÁT ~e n. 1) la pl. Clasă de protozoare inzestrate cu flageli. 2) Protozoar din această clasă. /<fr. flagellates
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FLAGELÁ vb. I. tr. A biciui (în public). ♦ A supune la bătăi, la lovituri de bici. 2. (Fig.) A biciui, a ataca (prin vorbă, prin scris). [< lat., it. flagellare, cf. fr. flageller].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FLAGELÁTE s.n.pl. (Biol.) Clasă de organisme (animale sau vegetale) unicelulare caracterizată prin prezența flagelilor; (la sg. flagelat) organism din această clasă. [Cf. it. flagellati, fr. flagellés].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FLAGELÁ vb. tr. 1. a biciui (în public). 2. (fig.) a ataca prin vorbă, prin scris; a veșteji, a înfiera. (< fr. flageller, lat. flagellare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FLAGELÁ vb. a (se) biciui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
flagelá vb., ind. prez. 1 sg. flageléz, 3 sg. și pl. flageleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)