FLAGRÁNT, -Ă, flagranți, -te, adj. Care sare în ochi; izbitor, evident. ◊ Flagrant delict = infracțiune descoperită în momentul savârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. – Din fr. flagrant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLAGRÁNT, -Ă adj. Evident, izbitor, incontestabil. ◊ Flagrant delict = delict descoperit în momentul făptuirii lui sau înainte ca efectele lui să fi trecut. [< fr. flagrant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FLAGRÁNT, -Ă adj. evident, izbitor. ♦ ~ delict = delict descoperit în momentul sau îndată după făptuirea lui. (< fr. flagrant, lat. flagrans)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FLAGRÁNT adj. 1. v. indiscutabil. 2. v. clar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
flagránt (evident) adj. m. (sil. -grant), pl. flagránți; f. sg. flagrántă, pl. flagránte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FLAGRÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care a avut loc în prezența unui martor ocular; comis sub ochii celui care constată. În flagrant delict. 2) Care este incontestabil; imposibil a fi negat din cauza evidenței sale. Contradicție ~tă. /<fr. flagrant, lat. fragrans, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink