FLAGRÁNȚĂ s. f. Caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, fapt incontestabil. – Din fr. flagrance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLAGRÁNȚĂ f. 1) Caracter flagrant. 2) Fapt incontestabil prin evidența sa. /<fr. flagrance
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FLAGRÁNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, incontestabilitate. [< fr. flagrance].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FLAGRÁNȚĂ s. f. caracterul a ceea ce este flagrant; fapt incontestabil. (< fr. flagrance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
flagránță s. f. (sil. -gran-), g.-d. art. flagránței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink