FLAMBÁJ, flambaje, s. n. 1. Flambare. 2. Încovoiere a unui corp în formă de bară supus acțiunii unor sarcini exterioare, când efortul atinge o anumită valoare critică. – Din fr. flambage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLAMBÁJ s.n. Încovoiere a unei bare, a unei țevi sau a unei plăci supuse acțiunii unor sarcini exterioare; flambare. [< fr. flambage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FLAMBÁJ s. n. încovoiere a unei bare, a unei țevi sau a unei plăci supuse acțiunii unor sarcini exterioare. (< fr. flambage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
flambáj s. n., pl. flambáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FLAMBÁJ ~e n. tehn. Operație de îndoire a unui corp solid (țevi, bare, plăci etc.) prin metode speciale. /<fr. flambage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink