Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: flata (verb tranzitiv) , flatare (substantiv feminin)   
FLATÁRE, flatări, s. f. Acțiunea de a flata și rezultatul ei; flaterie. – V. flata.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLATÁRE s.f. Acțiunea de a flata și rezultatul ei; flaterie. [< flata].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FLATÁRE s. 1. v. lingușire. 2. v. complimentare. 3. v. compliment.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
flatáre s. f., g.-d. art. flatării; pl. flatări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FLATÁ, flatez, vb. I. Tranz. A măguli. – Din fr. flatter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FLATÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința); a linguși; a măguli; a adula. /<fr. flatter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FLATÁ vb. I. tr. A măguli; a linguși. [< fr. flatter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FLATÁ vb. tr. a lăuda peste măsură; a măguli. (< fr. flatter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FLATÁ vb. 1. v. linguși. 2. v. complimenta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A flata ≠ a jigni
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
flatá (flatéz, flatát), vb. – A măguli. Fr. flatter. Este barbarism, chiar dacă apare în texte literare începînd cu primele creații romantice (Gr. Alexandrescu).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
flatá vb., ind. prez. 1 sg. flatéz, 3 sg. și pl. flateáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)