FLEÁNDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. [Var.: fleándră s. f.] – Cf. săs. flander.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLEÁNDURĂ s. v. cârpă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fleándură, flénduri, s.f. (reg.) 1. zdreanță, haină zdrențuită din care curg petecele. 2. femeie p*********ă; buleandră, fleoarță, fleorțotină, fleștură, șuleandră.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
fleándură s. f., g.-d. art. fléndurii; pl. flénduri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FLEÁNDURĂ flénduri f. Obiect de îmbrăcăminte ponosit și rupt; boarfă; buleandră. [G.-D. flendurii] /<săs. flander
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink