FLIGÓRN, fligornuri, s. n. Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă și folosit mai ales în fanfare. – Din germ. Flügelhorn.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLIGÓRN s.n. Instrument de suflat din alamă, prevăzut cu clape, care se folosește mai ales în fanfare. [Var. flügelhorn s.n. / < germ. Flügelhorn].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FLIGÓRN s. n. instrument de suflat, din alamă, cu clape, asemănător trompetei, dar cu pavilionul mai larg. (< germ. Flügelhorn)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FLIGÓRN, fligornuri, s.n. Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă.
Sursa: Dicționarul limbii române contemporane | Permalink
fligórn s. n., pl. fligórnuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FLIGÓRN ~uri n. rar Instrument muzical de suflat, având forma unui tub (de alamă), cu un capăt lărgit în formă de pâlnie, prevăzut cu clape sau cu ventile, care emite sunete armonioase. /<germ. Flügelhorn
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink