Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: floare (substantiv feminin) , flor (adjectiv)   
FLOÁRE, flori, s. f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată. ◊ (La sg. cu înțeles colectiv) Salcâmi plini de floare.Loc. adj. În floare = (despre plante) înflorit, în perioada înfloririi; fig. (despre oameni) în toată strălucirea, în plină putere, frumos, zdravăn. În floarea vârstei = tânăr. ◊ Expr. Floare la ureche = lucru de puțină importanță sau gravitate, foarte ușor de rezolvat. De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit. Copil din flori = copil nelegitim, bastard. A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap. 2. Orice plantă (erbacee) care face flori (I 1) colorate. 3. Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, îndreptată spre soare, cultivată pentru semințele ei oleaginoase; sora-soarelui (Helianthus annuus); (reg.) floarea-brumei = brândușă; (reg.) floare-domnească = a) garoafă; b) garofiță-de-munte; floare-de-colț sau floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee, cu frunzele albicioase, pufoase și ascuțite, dispuse în jurul inflorescenței, care crește pe crestele stâncoase ale munților; albumeală, albumiță, edelvais (Leontopodium alpinum); floare-de-leac = plantă cu flori galbene-aurii, cultivată ca plantă decorativă (Ranunculus repens); floarea-Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare, de culoare albă sau roz (Anemona nemorosa); flori-de-paie = plantă originară din Australia, cu flori dispuse în capitule de diferite culori, care par uscate ca paiele; imortele (Helichrysum bracteatum). II. P. anal. 1. Desen, broderie, cusătură în formă de floare (I 1). 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului, a laptelui acru etc. 3. (Chim.; în sintagma) Floare de pucioasă (sau de sulf) = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului. 4. Extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat. ♦ Extremitatea lățită a cuiului (care se lovește cu ciocanul). ♦ (În sintagma) Floarea cheii = partea cheii care intră în broască sau în lacăt. III. Fig. Partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă. ◊ (Cu sens superlativ, prin repetarea cuvântului ca atribut) Era floarea florilor. IV. (Înv.) Culoare. – Lat. flos, -ris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLOÁRE s. 1. (BOT.) (Transilv., Ban. și prin Mold.) pană. (Poartă o ~ la pălărie.) 2. (BOT.) floarea-călugărului (Saponaria vaccaria) = (reg.) văcărică, văcariță; floarea-cucului (Lychnis flos cuculi) = (reg.) cuculeasă; floarea-miresei (Spirarea vanhouttei) = (rar) spirea; floarea-paștelui (Anemone nemorosa) = (reg.) găinușe (pl.), oiță, păscuță, păștiță, turculeț, floarea-oștilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului, pâinea-paștelui; floarea-paștilor v. păștiță; floarea-păsărilor v. păștiță; floarea-raiului (Chrysanthemum cinera-riifolium) = (prin Munt.) mușețel; floarea-reginei (Leontopodium alpinum) = albumeală, albumiță, floare-de-colț, (rar) edelvais, (reg.) flocoșele (pl.), steluță, floarea-doamnei; floarea-soarelui (Helianthus annuus) = (înv. și pop.) soarea-soarelui, (pop.) sora-soarelui, (reg.) rază, rujoancă, soreancă, răsarea-soarelui, ruja-soarelui, (Mold.) răsărită, sorică; floarea-vântului-galbenă v. păștiță; floare-de-colț v. floarea-reginei; floare-de-leac (Ranunculus repens) = (reg.) bujorel, galbenele (pl.), piciorul-cocoșului; floare-de-perină (Anthemis tinctoria) = (reg.) iarbă-de-perină; flori-de-paie (Helichrysum bracteatum) = imortelă, (rar) nemuritoare, (reg.) cununiță. 3. (pop.) spumă. (~ vinului.) *4. (fig.) caimac, smântână, spumă. (El a cules ~, nouă ne-a lăsat ce-a fost mai prost.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOÁRE s. v. elită, lamură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
floáre (flóri), s. f.1. Parte a plantei care are o corolă frumoasă și variat colorată. – 2. Ornament floral și, de aici, ornament în general. – 3. Partea cea mai aleasă, frunte, elită, cremă. – 4. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului. – 5. Partea exterioară a pielii tăbăcite. – 6. (Pl.) Ciclu, soroc, menstruație. – 7. Vîrf de burghiu. – 8. Parte a cheii care intră în broască. – 9. Extremitate a caracterelor tipografice. – 10. Parfum, savoare a băuturii. – 11. (Înv.) Culoare. – Mr. floare, megl. floari. Lat. flōrem (Pușcariu 623; Candrea-Dens., 604; REW 3390; DAR), cf. it. fiore, prov., cat., sp., port. flor, fr. fleur. Sensul 6, rar, este romantic (după Capidan, Dacor., I, 331, din lat. fluores, cf. Spitzer, Archiv., CXXXIX, 89; cf. și alb. ljulje „floare” și „menstruație”). Sensul 11 este un calc lingvistic, fără circulație populară, din sl. cvĕtŭ (DAR). Der. florar, s. n. (vază; luna mai; dreptar pentru linii curbe); florăreasă, s. f. (vînzătoare de flori); florărie, s. f. (magazin de flori); florian (var. florinte, florințel), s. m. (pasăre, brotăcel, Ligurinos chloris); floricică (var. floricea), s. f. (dim. al lui floare; boabă de porumb prăjită și crăpată); Florii, s. f. pl. (sărbătoare creștină ce cade în duminica de dinaintea Paștelui, Duminica Floriilor), der. intern (Rosetti, I, 159), care este pus în legătură cu lat. Floralia, prin intermediul unei forme vulg. *florilia (Candrea-Dens., 605; DAR); înflori (var. flori), vb. (a face floare; a se dezvolta, a progresa; a împodobi, a înfrumuseța; a aranja, a găti; a face floare vinul); înfloritor, adj. (care înflorește); înfloritură, s. f. (ornament); înflora, vb. (a împodobi cu flori; Bucov., a pregăti culorile vegetale; a ciopli, a sculpta). Cf. flor. Din rom. provine sb. florečika „varietate de guvid”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
floáre s. f., g.-d. art. flórii; pl. flori
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FLOÁRE flori f. 1) Organ de reproducere al plantelor superioare având o corolă frumoasă și viu colorată. ~ de tei.În ~ a) care se află în perioada înfloririi; b) frumos și puternic. A da în ~ a începe să înflorească. În ~ea vârstei tânăr. ~ la ureche se spune despre un lucru ușor de îndeplinit. De florile mărului (sau de flori de cuc) fără nici un folos; degeaba. 2) Plantă erbacee cu organul reproducerii frumos colorat și plăcut mirositor. ~ de câmp.Copil din flori copil născut în afara căsătoriei; bastard. ~ea-soarelui plantă erbacee agricolă cu flori mari galbene, cultivată pentru semințele ei, din care se extrage ulei comestibil. ~ea brumei brândușă. ~ea-grâului albăstriță. ~ -domnească garofiță de munte. 3) Orice plantă cultivată în scopuri ornamentale. Flori de cameră. 4) Imagine în forma organului de reproducere al plantelor (desenată, pictată etc.). Rochie cu flori. 5) Strat de mucegai care acoperă unele lichide (vin, moare, dulceață etc.). 6) Partea superioară mai lată a unui obiect alungit (cui, caracter tipografic etc.). 7) fig. Partea cea mai de frunte; elită. ~ea tineretului. 8) pop. Roșeața obrazului. 9) înv. Culoare frumoasă. [G.-D. florii] /<lat. flos, ~oris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
-FLÓR elem. flori-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FLOARE-BOIEREÁSCĂ s. v. splinuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-BROȘTEÁSCĂ s. v. piciorul-cocoșului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-DE-CÂMP-GÁLBENĂ s. v. barba-caprei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-DE-CEÁPĂ s. v. narcisă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-DE-FRÍGURI s. v. fierea-pământului, potroacă, țintaură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-DE-LEÁC s. v. gălbenea, piciorul-cocoșului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-DE-LINGOÁRE s. v. iarbă-de-lingoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-DE-MÁZĂRE s. v. indrușaim, sângele-voinicului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-DE-NĂDÚF s. v. pojarniță, sunătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-DE-NISÍP s. v. agurijoară, portulacă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-DE-ÓCHI s. v. silur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-DE-PIÁTRĂ s. v. agurijoară, portulacă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-DE-TABÁC s. v. regina-nopții.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-DE-TRÂNJI s. v. coroniște.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-DOMNEÁSCĂ s. v. garoafă de munte, garoafă sălbatică, garofiță, surguci, toporaș, violetă, viorea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-FRUMOÁSĂ s. v. bănuț, părăluță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-GÁLBENĂ s. v. pojarniță, sunătoare, tăietoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-VÂNĂTĂ s. v. iris, stânjen, stânjenel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-BROÁȘTEI s. v. păpădie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-BRÚMEI s. v. brândușă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-CĂLÚGĂRULUI s. v. ciuin, odagaci, săpunariță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-CIÚMEI s. v. ciucurași.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-CIÚTEI s. v. găinușă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-CÓDRULUI s. v. beladonă, mătră-gună.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-CRÚCII s. v. pristolnic, teișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-CUNÚNII s. v. curcubeu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-DOÁMNEI s. v. albumeală, albumiță, floarea-reginei, floare-de-colț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-DUHÁNULUI s. v. regina-nopții.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-FÂNULUI s. v. firuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-FLÓRILOR s. v. ghioc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-GĂÍNII s. v. păpădie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-GRÂULUI s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriță, surguci, vinețea, vinețică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-HÓȚULUI s. v. tâlhărea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-JÉLEI s. v. linariță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-LUI-SÂNTIÓN s. v. drăgaică, sânziană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-MĂLÁIULUI s. v. păpădie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-MIRÉSEI s. v. regina-nopții.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-NÓPȚII s. v. mirodenie, nopticoasă, regina-nopții.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-ÓȘTILOR s. v. floarea-paștelui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-PÁIULUI s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-PÁȘTELUI s. v. dedițel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-PÁTULUI s. v. parpian.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-PĂSĂRILOR s. v. floarea-paștelui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-RÁIULUI s. v. priboi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-SFÂNTULUI-IÓN s. v. răcuină, sânziană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-SFINTEI-MARÍI s. v. săpunele.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-SOARELUI-DE-CÂMP s. v. aglică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-SÓRULUI s. v. păpădie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-STUDÉNTULUI s. v. ciuin, odagaci, săpunariță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-STÚPULUI s. v. melisă, roiniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-SUFERÍNȚEI s. v. ceasornic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-ȘÁRPELUI s. v. mama-pădurii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-TÚRCULUI s. v. păpădie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-ÚNTULUI s. v. verigel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-VĂDUVELOR s. v. ruin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-VÂNTULUI s. v. dedițel, floarea-paștelui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-VÍNULUI s. v. ciocul-cucoarei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, priboi, sulițică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-VIORÉLEI s. v. ceapa-ciorii, zambilă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-VIÓRII s. v. priboi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-ZMÉULUI s. v. barba-popii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREAPÁȘTILOR s. v. popilnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREBUIÁCĂ s. v. splinuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLORI-BĂTĂI s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLORI-COJOCĂRÉȘTI s. pl. v. steliță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLORI-DE-IÁRNĂ s. pl. v. crizantemă, dumitriță, tufănică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLORI-DE-TĂIETÚRĂ s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLORI-GÁLBENE s. pl. v. păpădie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLORILE-ZÂNELOR s. pl. v. răchitan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PIȘCĂ-N-FLOÁRE s. v. grangur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RUJĂ-FLOARE-MÁRE s. v. salvie-albă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pișcă-n floáre s.m. (reg.) 1. grangur, firă. 2. mierlă. 3. sturz.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
flor (floáră), adj. – Blond, cu părul roșcat. – Mr. flor. Lat. florus (Pascu, Beiträge, 16; Pascu, I, 86). Cuvînt rar în rom., abia dacă a fost atestat în mr. Constituie o explicație mai bună pentru toate numele de persoane și de animale în general se pun în legătură cu floare, cum sînt: Florea, Florin, Floarea, Florica pentru persoane, Floraia pentru vaci, Florean, Florilă, pentru boi, Floran pentru cîini. În general aceste nume se dau unor persoane sau animale cu părul galben; însă prin etimologie populară se dau adesea și unor animale care se nasc în săptămîna Duminica floriilor. – Der. floriu, adj. (bălțat cu roșu).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ápă de flori s. f. + prep. + s. f. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
floáre-de-colț s. f., g.-d. art. flórii-de-colț; pl. flóri-de-colț
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
floáre-de-leác s. f., g.-d. art. flórii-de-leác
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
floáre-domneáscă s. f., g.-d. art. flórii-domnéști; pl. flóri-domnéști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
floárea-brúmei s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
floárea-doámnei s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
floárea-Páștelui/floárea-Páștilor s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
floárea-regínei s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
floárea-soárelui s. f., g.-d. art. flórii-soárelui; pl. art. flórile-soárelui
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
flóri-de-páie s. f. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
píșcă-n-floáre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)