FLUCTUÁȚIE, fluctuații, s. f. Abatere foarte mică, întâmplătoare și temporară față de o anumită stare; fluctuare. ♦ Schimbare neîntreruptă, oscilație, mutare dintr-un loc în altul. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. fluctuation, lat. fluctuatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLUCTUÁȚIE s.f. Fluctuare; oscilație, schimbare. ♦ Variație, variere, nestabilitate. [Gen. -iei, var. fluctuațiune s.f. / cf. fr. fluctuation, lat. fluctuatio < fluctuare – a pluti].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FLUCTUÁȚIE s. f. abatere foarte mică, întâmplătoare și temporară, față de o anumită stare, de un anumit reper. ◊ fluctuare; oscilație, schimbare. (< fr. fluctuation, lat. fluctuatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FLUCTUÁȚIE s. 1. oscilare, oscilație. (~ a tempera-turii.) 2. instabilitate, schimbare, (fig.) oscilație. (~la cursul bursei.) 3. codeală, codire, ezitare, îndoială, nehotărâre, pregetare, șovăială, șovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilație. (~ lui în comportare nu era justificată.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Fluctuație ≠ constanță, stabilitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
fluctuáție s. f. (sil. -tu-a-ți-e), art. fluctuáția (sil. -ți-a), g.-d. art. fluctuáției; pl. fluctuáții, art. fluctuáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FLUCTUÁȚIE ~i f. 1) v. A FLUCTUA. 2) Abatere mică și temporară în raport cu o constantă. [Art. fluctuația; G.-D. fluctuației; Sil. -tu-a-ți-e] /<fr. fluctuation, lat. fluctuatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink