FLUIERÁR, fluierari, s. m. 1. Persoană care cântă din fluier (1); fluieraș (2). 2. (Reg.) Meșter care face fluiere (1). 3. Nume dat mai multor păsări care emit sunete ca ale fluierului (1), dintre care cea mai cunoscută are capul și spatele negru cu pete galbene-aurii, ciocul lung și subțire și picioarele lungi (Charadrius pluvialis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLUIERÁR s. 1. v. fluieraș. 2. (ORNIT.; Charadrius pluvialis) (reg.) fluierător, fluturaș, prundăraș, purcăraș, văcărel. 3. (ORNIT.; Numenius tenuirostris) ploier mic. 4. (ORNIT.; Numenius arcuatus) ploier mare. 5. (ORNIT.) fluierar mare (Numenius arquata) = (pop.) șneap. 6. (ORNIT.; Calidris) prundaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLUIERÁR s. v. sitar-de-mal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fluierár1, fluieráre, s.n. (reg.) nai.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
fluierár s. m., pl. fluierári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FLUIERÁR1 ~i m. 1) Meșter care face fluiere. 2) Muzicant care cântă la fluier. [Sil. flu-ie-] /fluier + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FLUIERÁR2 ~i m. Pasăre de talie medie, cu cioc lung și subțire, cu picioare lungi, care trăiește în regiuni mlăștinoase și scoate sunete asemănătoare cu cele ale fluierului. [Sil. flu-ie-] /fluier + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink