FLUORÚRĂ, fluoruri, s. f. Compus al fluorului cu un element chimic sau cu un radical organic; sare a acidului fluorhidric. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLUORÚRĂ s.f. 1. Compus al fluorului cu un metal sau cu un radical organic. 2. Sare a acidului fluorhidric. [Pron. flu-o-. / < fr. fluorure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FLUORÚRĂ s. f. compus al fluorului cu diferite elemente sau radicali organici; sare a acidului fluorhidric. (< fr. fluorure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fluorúră s. f. (sil. flu-o-), g.-d. art. fluorúrii; pl. fluorúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FLUORÚRĂ ~i f. Compus al fluorului cu un metal sau cu un radical organic; sare a acidului fluorhidric. /<fr. fluorure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink