FLUTURÉL, fluturei, s. m. 1. Fluturaș (1). 2. (La pl.) Plantă erbacee ornamentală, cu flori reunite în capitule mari, galbene în partea superioară, purpurii la bază (Gaillardia aristata). – Fluture + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLUTURÉL s. v. fluturaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fluturél s. m., pl. fluturéi, art. fluturéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink