FONATÓR, fonatoare, adj.n. (Fon.; în sintagma) Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. – Din fr. phonateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FONATÓR, -OÁRE adj. Care produce sunetele vorbirii. ◊ Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. [< fr. phonateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FONATÓR, -OÁRE adj. care produce sunetele vorbirii. ♦ organ (sau aparat, canal) ~ = organ (sau aparat, canal) care produce sunetele vorbirii. (< fr. phonateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fonatór adj. m., f. fonatoáre; pl. f. fonatoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
fonatór adj. n., pl. fonatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FONATÓR ~oáre adj. : Aparat (sau organ) ~ aparat (organ) care produce sunetele vorbirii. /<fr. phonateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FONATOÁRE adj. f. v. fonator.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink