FONDATÓR, -OÁRE, fondatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care fundează ceva: întemeietor, ctitor. [Var.: fundatór, -oáre adj., s. m. și f.] – Din fr. fondateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FONDATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care fondează ceva; întemeietor; ctitor. [Var. fundator, -oare s.m.f. / cf. fr. fondateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FONDATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care fundează ceva; întemeietor; ctitor. (< fr. fondateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FONDATÓR s. 1. ctitor, întemeietor, (înv.) așezător, (înv. fig.) urzitor. (~ al unui așezământ.) 2. v. în-temeietor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fondatór adj. m., s. m., pl. fondatóri; f. sg. și pl. fondatoáre, g.-d. sg. art. fondatoárei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FONDATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care a fondat ceva; întemeietor. /<fr. fondateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink