FONETÍSM, fonetisme, s. n. 1. Totalitatea sunetelor unui sistem fonetic. 2. Mod specific de a pronunța un anumit sunet sau un cuvânt. – Din fr. phonétisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FONETÍSM s.n. Totalitatea sunetelor unui sistem fonetic; mod de pronunțare propriu unei limbi, unui dialect etc. [< fr. phonétisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FONETÍSM s. n. 1. totalitatea formelor utilizate într-o limbă. 2. mod de pronunțare propriu unei limbi, unui dialect sau grai. (< fr. phonétisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FONETÍSM s. (FON.) pronunțare, pronunție, rostire. (~ regional.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fonetísm s. n., pl. fonetísme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FONETÍSM ~e n. lingv. 1) Totalitate a sunetelor unui sistem fonetic. 2) Mod de pronunțare a sunetelor sau a cuvintelor caracteristic unei limbi sau unui dialect. /<fr. phonétisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink