FONOLOGÍE s. f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor funcționale, stabilind sistemele de foneme ale unui idiom și caracterul diferitelor variante; fonetică funcțională. ♦ (Înv.) Fonetică. – Din fr. phonologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FONOLOGÍE f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor funcționale. ~ istorică. [Art. fonologia; G.-D. fonologiei; Sil. -gi-e] /<fr. phonologie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FONOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază sunetele vorbite din punctul de vedere al structurii lor sonore și al funcției pe care o îndeplinesc în limbă. 2. Disciplină lingvistică având ca subiect fonemele. [Gen. -iei. / < fr. phonologie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FONOLOGÍE s. f. ramură a foneticii care studiază fonemele din punctul de vedere al structurii sonore și al funcției lor lingvistice; fonetică funcțională. (< fr. phonologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FONOLOGÍE s. v. fonetică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fonologíe s. f., art. fonología, g.-d. fonologíi, art. fonologíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink