FONOTECÁRE, fonotecări, s. f. Selecționare și racordare a părților utile ale fonogramelor înregistrate pe bandă de magnetofon sau pe film cinematografic. – Din fonoteca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FONOTECÁRE s.f. Selecționarea părții utile a înregistrărilor efectuate pe benzi de magnetofon sau pe pelicule cinematografice. [< fonotecă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FONOTECÁRE s. f. selecționare (pentru fonotecă) a părții utile a înregistrărilor efectuate pe benzi de magnetofon sau pe pelicule cinematografice. (< fonotecă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fonotecáre s. f., g.-d. art. fonotecării; pl. fonotecări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink